Legenda
„Se zice, că a fost odată,
O legendă, de-ai voi
Fără regi cu garda ne’nfricată –
Despre-un muritor – simplu, cum putea fi.”
Un prizonier ținut în lanțuri
Cum nu s-a mai văzut pe-atunci,
Însăși Moartea-l invita la dansuri
El refuzând – mai să-i dea porunci…
Un „rege” fără de coroană
Ce-n palmă avea un univers întreg.
Ah, de-ar ști câți-l blesteamă,
De-ar ști…că nu-l mai înțeleg.
Un om, cum n-am mai întâlnit vreodată
În secolele de când existam,
O fantomă, cu haina de sânge pătată –
O amintire, doar atât eu mai eram.
Nu mai era copilul brav
Cu vise, ce ardeau neîncetat
Iar libertatea, ce și-o dorește orice sclav
A dispărut…s-a spulberat.
Acum nu-i văd privirea aprinsă,
Nici aripile ce odată străluceau.
În schimb, îi simt dorința-ncinsă
Și visele…ce să ardă continuau.
Se pare că n-avea altă scăpare
Decât să-nceapă ultimul său joc
A Îngerului Morții-ntruchipare,
Iar el – mizează totul pe noroc.
Astfel, pasărea liberă cândva
Nu mai zboară sus, spre soare
Ea aripile și le-a sfâșiat
Să nu mai vadă acea oroare.
În schimb, a continuat ea să trăiască
În inimile celor ce-i călăuzea,
Astfel, n-a încetat să mă uimească
Ținând în viață visul de cândva.
nimic nu mai conteaza 