Necunoscutul

Nimeni numele nu-ti mai stie
Cum ai trecut de parca nici n-ai fost
Un uragan, ah! Cata maiestrie!
Un ucigas de vise nemilos…

Si la-nceput ce minunat era
Ce licarire aveai tu in priviri,
Stiam ca lumea vei cutreiera,
Pe drum trezind nedumeriri.

Un calator cum n-a mai vazut lumea
Magician şi vraci, numai cum n-ai fost numit!
Incredibila-ti era pasiunea
Fata de omul nedescoperit.

Nu mai stiu ce sa mai fac
Cum as putea la inima-ti ajunge
Poate e timpul sa mai tac…
Poate ratiunea te-a strapunge.

Parca vad doar fluturii arzand
In privirea ce o admiram odata,
Oare unde-i sufletul plapand
Cui puteam sa-i zambesc eu de-ndata?

Si-acum, cu dispret privind
Zici ca traim o viata fara sens.
Da, suntem muritori de rand,
Dar fiecare – alcatuim un univers.

Etichete: calator, ceva, clipe, de rand, drum, drumet, ganduri, inima, magician, moment, muritori, nimic, nume, om, omul, tacere, thoughts, timp, trecut, ucigas, univers, versuri, viata, vis, vorbe, vraci

• 13 martie 2013
• Gânduri
• Scrie un comentariu